EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din fr. émétique, lat. emeticus. Vezi definitia »

GLAGOLÍTIC, -Ă, glagolitici, -ce, adj. (În sintagmele) Alfabet glagolitic sau scriere glagolitică = alfabet întocmit după modelul literelor mici grecești și folosit în unele scrieri slave bisericești. Literă glagolitică = literă care aparține alfabetului glagolitic. – Din fr. glagolitique. Vezi definitia »

STOICHIOMÉTRIC, -Ă adj. v. stoechiometric. Vezi definitia »

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s.n. (Lingv.) (Nume diminutiv) care exprimă sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător. [< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos]. Vezi definitia »

becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie). Vezi definitia »