INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »

ANAFRODIZÍE s. f. absență, diminuare a apetitului sexual. (< fr. anaphrodisie) Vezi definitia »

FOCOMETRÍE s.f. Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanței focale. [Gen. -iei. / < fr. focométrie]. Vezi definitia »

GLOSOGRAFÍE s.f. Studiul gloselor. [Gen. -iei. / cf. fr. glossographie, it. glossografia]. Vezi definitia »

EXPEDÍȚIE s.f. 1. Expediere, trimitere (de mărfuri, de corespondență etc.). 2. Călătorie întreprinsă (în regiuni îndepărtate) în vederea unor cercetări științifice sau pentru afaceri comerciale. 3. Campanie militară în afara granițelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc.). [Gen. -iei, var. expedițiune s.f. / cf. fr. expédition, lat. expeditio]. Vezi definitia »