Definita cuvantului coteț
cotéț (cotéțe), s. f. – 1. Adăpost, cușcă pentru cîini, găini, porci sau porumbei. – 2. Colibă în general. – 3. Ostreț, juvalnic. – 4. Coș mare, gabion. – 5. Coș (de nuiele). – 6. (Arg.) Celulă, închisoare. – Megl. cuteț. Sl. kotĭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), cf. bg. kotec, sb. kòtak, pol. kociec, ceh. kotec, ngr. ϰοτέτσι, alb. kotec. Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Trans., poiată), din mag. ketrec. – Der. coteneață, s. f. (cocină; poiată); cotecer, s. m. (paznic de dig; pescar cu juvelnic). Cf. cocină, cotruță.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coteț
TĂTICÚȚ, tăticuți, s. m. (Fam.) Tătic. – Tătic + suf. -uț. Vezi definitia »
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. Vezi definitia »
CĂȘÚȚ, cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș. – Caș + suf. -uț. Vezi definitia »
șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »
a cădea din lac în puț expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică. Vezi definitia »