orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier. Vezi definitia »

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț. Vezi definitia »

clinț, clințe, s.n. (reg.) 1. petec, triunghi de pânză, stofă, piele. 2. petec mic de pământ în formă de triunghi; clinuț, clinișor. Vezi definitia »

DANȚ s. n. v. dans. Vezi definitia »

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »