STAUROPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie încrucișată a membrelor corpului. [Gen. -iei. / < fr. stauroplégie, cf. gr. stauros – cruce, plege – lovitură]. Vezi definitia »

COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »

Fasie de lemn cu doua fete taiate de ferastrau dar marginile neindreptate Vezi definitia »

stroșíe s.f. (reg.; cu sens colectiv) struguri puși pentru păstrare într-o putină cu must, hrean și cenușă. Vezi definitia »

SINUZÍE s. f. asociație de animale sau de plante mai mică decât biocenoza, cu un areal limitat. (< fr. synusie) Vezi definitia »