Definita cuvantului timbru
TÍMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care servește ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizații; (p. ext.) ștampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administrații publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un sunet de aceeași înălțime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se înțelege coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. [< fr. timbre, cf. it. timbro].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu timbru
INTERFEROMÉTRU, interferometre, s. n. Instrument optic folosit pentru determinarea unor mărimi cu ajutorul fenomenelor de interferență. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore, precum și a absorbției acestora într-un anumit mediu. – Din fr. interféromètre. Vezi definitia »
ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru. Vezi definitia »
VENTURIMÉTRU s.n. Aparat care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă având la bază principiul tubului venturi. [Cf. it. venturimetro < G. B. Venturi – fizician și inginer italian, constructorul aparatului]. Vezi definitia »
ALEXANDRU, Tiberiu (1914-1997, n. Ilimbav, jud. Sibiu), muzicolog român. Elev al lui C. Brăiloiu. Lucrări de etnomuzicologie („Instrumentele muzicale ale poporului român”, „Muzica populară românească”). Vezi definitia »
CÁDRU s. n. I. 1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ ramă. ◊ aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianță. 4. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune. 5. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ. ◊ subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1). 7. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului. ◊ efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri) Vezi definitia »