Definita cuvantului tiroxină
TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se găsește în tiroidă. [< fr. thyroxine].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tiroxină
VEDÉTĂ s.f. I. Mic bastiment de război, pe mare sau pe fluviu, cu mică rază de acțiune, folosit mai ales pentru observații. ♦ Mică ambarcație care se folosește pentru comunicațiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteză foarte mare. II. (Poligr.) Rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență. ♦ Cuvânt sau grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă. III. Artist(ă) care deține rolul principal într-o piesă; (p. ext.) persoană care vrea să iasă în evidență. [< fr. vedette, it. vedetta]. Vezi definitia »
METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare]. Vezi definitia »
CECOGRÁMĂ s. f. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poștă. (< fr. cécogramme) Vezi definitia »
clácă (clắci), s. f.1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă.Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași). Vezi definitia »
urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z