ceápă (cépe), s. f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. țeapă, megl. țępă. Lat. caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s. m. (vînzător de ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s. n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s. f. (loc semănat cu ceapă). Vezi definitia »

INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia]. Vezi definitia »

MICROFOSÍLĂ s. f. fosilă de dimensiuni microscopice. (< fr. microfossile) Vezi definitia »

pigulitúră, pigulitúri, s.f. (înv. și reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »

FÓCĂ s.f. Mamifer amfibiu din mările polare, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți. [< fr. phoque, it. foca, lat. phoca, gr. phoke]. Vezi definitia »