Definita cuvantului ton
TON s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ton
CORTIZÓN, cortizoni, s. m. Hormon secretat de glanda suprarenală, care, preparat sintetic, este folosit în tratamentul insuficienței suprarenale, a reumatismului, a astmului, a unor infecții etc. – Din fr. cortisone. Vezi definitia »
RADIOCARBÓN s. n. izotopul carbon-14 folosit în cercetări biologice, chimice și arheologice. (< fr. radiocarbone) Vezi definitia »
JUPÓN, jupoane, s. n. Fustă (de obicei cu volane și apretată) care se îmbracă pe dedesubtul rochiei. – Din fr. jupon. Vezi definitia »
BONTÓN s. n. (Franțuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de așa-numita societate aleasă. – Fr. bon ton. Vezi definitia »
MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron. Vezi definitia »