schemni-ceaúș s.m. (înv.) ceauș, reprezentant al Porții otomane, care însoțea în Țările Române pe noul domn numit de Poartă. Vezi definitia »

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »

HÂRȘ interj. V. hârști. Vezi definitia »

ortá-ceaúș, ortá-ceaúși, s.m. (înv.) curier (de regiment). Vezi definitia »

SURPÚȘ, surpușuri, s. n. (Reg.) Surpătură (2). – Din surpa + suf. -uș. Vezi definitia »