șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. Vezi definitia »

ghinț, ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp. Vezi definitia »

GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță. Vezi definitia »

șpriț², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc. Vezi definitia »

SPEȚ, speți, s. m. (Înv.) Monedă de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-vodă. – Germ. Spezies[taler]. Vezi definitia »