cotropí (-pésc, -ít), vb. – 1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu cotroci „a iscodi, a cerceta”. – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).

Sursa: DER