SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti. Vezi definitia »

AZÁPI (‹ tc.) s. m. pl. (În ev. med., în Imp. Otoman) Ostași turci (pedeștri) care trăiau din prada de război. Vezi definitia »

cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare. Vezi definitia »

CARPI s.m. pl. (?sursa discutabila) Populație de origine dacică. În secolele II-III e.n. carpii au locuit teritoriul de la est de Carpați până la Nistru. După unii cercetători, denumirea de carpi vine de la Carpates (munte), nume ce derivă fie din rădăcina sker = „a tăia”, fie din alfabetul Karpë, Karme (karp-m) = „stâncă”; după alții, el ar deriva din rădăcina indo-europeană Kar = „a lăuda”. Indiferent dacă numele carpilor vine de la Carpates (munte), ori de la forma indo-europeană Kar, un lucru este sigur – și anume că populația carpică a locuit în preajma munților Carpați. [Sursa: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=Dictionare&op=content&tid=18] Vezi definitia »

a trage în plopi expr. (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă. Vezi definitia »