Definita cuvantului cotruță
cotrúță (cotrúțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cotruță
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. 1. Ajutor1. 2. (Înv.) Dare, impozit. – Din ajutori + suf. -ință. Vezi definitia »
PESCĂRÍȚĂ, pescărițe, s. f. 1. Femeie care se ocupă cu pescuitul 2. (Ornit.) Nume dat mai multor specii de pescăruși; pasăre care aparține acestor specii. – Pescar + suf. -iță. Vezi definitia »
BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse. Vezi definitia »
CUPERÓZĂ s.f. Afecțiune a pielii care apare la oameni în vârstă, caracterizându-se printr-o colorație roșie-violacee a pomeților obrazului și a nasului; acnee rozacee. [< fr. couperose]. Vezi definitia »
FÁUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune) Vezi definitia »