Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
MINERALOGÍE s.f. Știință care studiază structura, compoziția și proprietățile fizice și chimice ale mineralelor. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralogie, germ. Mineralogie]. Vezi definitia »
ANTEPOZÍȚIE s. f. 1. (lingv.) antepunere; stare a cuvântului, a particulelor antepuse. 2. ă uterului = deplasare înainte a uterului. (< fr. antéposition) Vezi definitia »
FITOHISTOLOGÍE s. f. studiu histologic al vegetalelor. (< fr. phytohistologie) Vezi definitia »
-LIMÍE elem. „foame”. (< fr. -limie, cf. gr. limos) Vezi definitia »
ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation. Vezi definitia »