Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
HIDROAVIÁȚIE, hidroaviații, s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation. Vezi definitia »
FIZIOLATRÍE s. f. închinare la fenomenele naturii. (< fr. physiolâtrie) Vezi definitia »
EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ◊ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy) Vezi definitia »
ȘURUBĂRÍE1, șurubării, s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Șurub + suf. -ărie. Vezi definitia »
SUGÉSTIE, sugestii, s. f. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței cuiva. ♦ Spec. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva (în stare de veghe sau de stare hipnotică), folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice. 2. Ceea ce sugerează cuiva; sugerare, propunere, idee. [Var.: sugestiúne s. f.] – Din fr. suggestion, lat. suggestio, -onis. Vezi definitia »