pologí, pologésc, vb. IV (pop.) 1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma: pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe. 5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la pământ). 6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat. 7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune. Vezi definitia »

păslégi s.m. pl. (înv. și reg.) cuie de lemn ce împreună obezile roții. Vezi definitia »

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni. Vezi definitia »

CHESĂGÍ, chesăgesc, vb. IV Tranz. (Pop.) A tăia pe cineva în bucăți; a căsăpi. – Din chesăgiu (puțin folosit) „măcelar, casap” (tc. kesici; v. ches). Vezi definitia »

CATARGI, Henri (1894-1976, n. București), pictor român. Peisaje și naturi moarte de un remarcabil simț al compoziției și cu un colorit sobru și nuanțat, evocînd cu subtilitate atmosfera și reflexele luminii („Peisaj la Pasărea”, „Femeia cu pălărie galbenă”, „Culesul fructelor”). Vezi definitia »