MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ Tranz. și intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meșteșug. Vezi definitia »

BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. (Ir.) A îmbătrâni, a se ramoli. – Din boșorog. Vezi definitia »

catarági s.m. pl. (înv.) trupă de cazaci din miliția fără plată. Vezi definitia »

TRAGI- elem. „tragic”. (< lat. tragicus, gr. tragikos) Vezi definitia »

GUGI, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. – Din gugiuman. Vezi definitia »