MISTUÍ, místui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦ Tranz. și refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul). 4. Tranz. și refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emészteni. Vezi definitia »

supurluí, supurluiésc, vb. IV (reg.; despre obiecte de îmbrăcăminte) a spăla cu leșie. Vezi definitia »

nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția. Vezi definitia »

mrejuí, mrejuiésc, vb. IV (reg.) 1. a urzi (planuri). 2. a mreji. 3. a lega prost un snop. Vezi definitia »

al dracului expr. v. drac împielițat (1.) Vezi definitia »