DEONTOLOGÍSM s.n. (În doctrinele moraliștilor englezi) Principiul acțiunii conforme datoriei și nu urmărind utilul sau binele. [După engl. deontology]. Vezi definitia »

SENZITIVÍSM s. n. sensibilitate emoțională excesivă. (< sensitiv + -ism) Vezi definitia »

METAGEOMETRÍSM s.n. Teorie care afirmă posibilitatea existenței unui număr mai mare de dimensiuni decât cele trei stabilite de Euclid pentru formele spațiale. [Pron. -ge-o-. / < fr. métagéométrisme]. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s. n. orientare filozofică franceză, inspirată de criticismul kantian. (< fr. néo-criticisme) Vezi definitia »

ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate. (din engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/ = creștere economică zero + suf. -ism) Vezi definitia »