úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen. -cii. / cf. fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik / < gr. thermos – cald, techne – meșteșug]. Vezi definitia »

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.). Vezi definitia »

șufládă, șuflắzi, s.f. (reg.) 1. sertar (de masă, de dulap). 2. scrin. Vezi definitia »

a o face lată expr. 1. a comite o eroare; a greși. 2. a petrece, a chefui. Vezi definitia »