Definita cuvantului tranzitoriu
TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tranzitoriu
PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte. Vezi definitia »
TEMPLÍU, -ÍE, templii, adj. (Rar) De templu. O liniște templie (ALECSANDRI). – Din templu + suf. -iu. Vezi definitia »
PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, întrebuințat la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium. Vezi definitia »
FILOPÓDIU s. n. 1. pețiolul frunzei. 2. tulpină falsă rezultată din sudarea tecilor frunzelor. (< lat. phyllopodium, fr. phyllopode) Vezi definitia »
ghivizíu (-ii), adj. – Violet, liliachiu. – Var. ghizăviu, ghivergiu. Tc. ǵüvez (Șeineanu, II, 184; Lokotsch 757). Vezi definitia »