Definita cuvantului tranziție
TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziție
FOBOTAXÍE s. f. reacție de îndepărtare a unui organ(ism) vegetal față de o excitație repulsivă. (< engl. phobotaxie) Vezi definitia »
IZOTERMÍE s. f. stare caracterizată prin menținerea unei temperaturi constante. (< fr. isothermie) Vezi definitia »
goniotomíe s.f. Operație chirurgicală în glaucomul congenital. (< engl. goniotomy) Vezi definitia »
AEROGEOLOGÍE s. f. culegere de informații geologice cu avionul. (< germ. Aerogeologie) Vezi definitia »
ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod și pe cântărirea catodului înainte și după electroliză. – Din fr. électrogravimétrie. Vezi definitia »