pițigoáie, pițigói, s.f. (reg.) 1. fluieraș de salcie făcut de copii; tilincă. 2. figură de lemn așezată decorativ pe casele țărănești; sperietoare de păsări așezată prin copaci. Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

-TARAXÍE elem. „emoție, tulburare”. (< fr. -taraxie, cf. gr. taraxis) Vezi definitia »

ADACTILÍE s. f. absență congenitală a degetelor. (< fr. adactylie) Vezi definitia »

sobăríe, s.f. (reg.) meșteșugul sobarului. Vezi definitia »