Definita cuvantului triangulație
TRIANGULÁȚIE s.f. Operație trigonometrică prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri și determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [Gen. -iei. / cf. fr. triangulation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triangulație
HEMIPARESTEZÍE s. f. parestezie a unei jumătăți a corpului. (< fr. hémiparesthésie) Vezi definitia »
verghíe (-íi), s. f. – Contribuție, impozit. Tc. vergi, prin intermediul sb. vergija (Bogrea, Dacor., II, 660). Înv. Vezi definitia »
OLIGOFRENOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază oligofreniile. (< fr. oligophrénologie) Vezi definitia »
FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio) Vezi definitia »
TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »