AUTOFECUNDÁȚIE, autofecundații, s. f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autofécondation. Vezi definitia »

PNEUMORAHÍE s.f. (Med.) Introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian în scopul explorării acestuia și a ventriculilor cerebrali. [Gen. -iei. / < fr. pneumorachie]. Vezi definitia »

ECHIPLANÁȚIE s.f. Nivelare a reliefului la o aceeași altitudine. (din fr. équiplanation) Vezi definitia »

ESOFAGOSTOMÍE s. f. fixare operatorie la piele a unei porțiuni din esofag. (< fr. oesophagostomie) Vezi definitia »

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie) Vezi definitia »