DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse. Vezi definitia »

cúblă, cúble, s.f. (înv.) bucată de piele argăsită din spinarea animalului. Vezi definitia »

CEÁFĂ, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gâtului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată. A face ceafă = a se îngrășa. Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicală. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumată sau sărată. – Cf. alb. čafë. Vezi definitia »

a fi pe goană expr. (intl.) a-și părăsi domiciuliul pentru a se sustrage organelor de urmărire penală. Vezi definitia »

BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme. Vezi definitia »