BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne (Franța), descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². 3. S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton. Vezi definitia »

HOMEOTELEUTÓN s.n. v. homeoteleută. Vezi definitia »

BRETÓN¹, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne. Vezi definitia »

GRAFOFÓN, grafofoane, s. n. Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. – Din fr. graphophone. Vezi definitia »

HISTERON-PROTERON s.n. (Ret.) Figură de stil constând în răsturnarea ordinii firești între fenomene, anticipându-se ceea ce ar trebui să urmeze. [< it., fr., gr. hysteron-proteron]. Vezi definitia »