CÉNTRU s.n. și m. I. 1. (Mat.) Punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spațiu, al unei suprafețe. ♦ (Sport) Centru-înaintaș = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcții, activități; sediu al unei activități. ♦ Loc către care converg anumite forțe. ♦ Oraș mare în care sunt concentrate organele de conducere ale județului, ale regiunii etc. ♦ Instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoși = părți ale sistemului nervos unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre]. Vezi definitia »

VECTORMÉTRU, vectormetre, s. n. (Elt.) Aparat electric pentru măsurarea caracteristicilor curenților alternativi. – Din fr. vecteurmètre. Vezi definitia »

ONÁGRU s. m. 1. plantă erbacee originară din Tasmania și America, cultivată pentru florile sale mari, roz, purpurii sau galbene. 2. hemion sălbatic, mic, în sud-vestul Asiei. (< fr. onagre, gr. onagros) Vezi definitia »

DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ◊ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre. Vezi definitia »

PALÚSTRU, -Ă adj. de baltă. ♦ friguri ĕ = malarie. (< fr. palustre, lat. palustris) Vezi definitia »