ANTÁNTĂ s.f. 1. Nume pe care îl purtau alianțele militare dintre o serie de state , făcute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Înțelegere; alianță. [< fr. entente]. Vezi definitia »

CÁNĂ², căni, s. f. 1. Vas cu toartă care servește la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne. Vezi definitia »

VENTRICULOGRÁMĂ s. f. parte a unei electrocardiograme privind activitatea ventriculului. ◊ imaginea obținută. (< fr. ventriculogramme) Vezi definitia »

CARÓLĂ s. f. dans popular medieval francez, în cerc sau în lanț, lent, cu acompaniament instrumental sau vocal; melodia corespunzătoare. (< fr. carole) Vezi definitia »

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han²; hangioaică. – Hangiu + suf. -iță. Vezi definitia »