Definita cuvantului triumf
TRIÚMF s.n. 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. Victorie, biruință; (fig.) succes moral, reușită, izbândă. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumf
PARANÍMF s.m. (La vechii greci) Prieten al mirelui care mergea alături de el în car. [Pl. -fi. / cf. fr. paranymphe, lat. paranymphus]. Vezi definitia »
remf (-fi), s. m. – Curcubețică (Aristolochia clematitis). – Var. renf, rîmf. Origine incertă. Ar putea proveni din săs. Rimf (Drăganu, Dacor., V, 371). Legătura cu gr. ῥουφαία, originea dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731), cf. alb. rrufë, este îndoielnică. Vezi definitia »
damf (-fúri), s. n. – 1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225). Vezi definitia »
LIMF- v. limfo-. Vezi definitia »
TIMF, timfi, s. m. Veche monedă poloneză sau rusească care a circulat și în Moldova. – Din pol. tynf. Vezi definitia »