Definita cuvantului crîsnic
crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice1) vezi comentariul). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîsnic
ACÍCLIC, -Ă, aciclici, -ce, adj. 1. (Despre flori) Ale cărei organe sunt așezate în spirală. 2. (Despre substanțe chimice) Care nu conține atomi legați în ciclu în molecula sa. – Din fr. acyclique. Vezi definitia »
DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. – Din fr. dodécaphonique. Vezi definitia »
ENTOMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la entomologie. [< fr. entomologique]. Vezi definitia »
MORFONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la morfonologie, de morfonologie. [Cf. fr. morphonologique]. Vezi definitia »
IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique. Vezi definitia »