Definita cuvantului crîsnic
crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice1) vezi comentariul). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîsnic
ANTRACÉNIC, -Ă adj. Care conține sau este derivat din antracen.[< fr. anthracénique]. Vezi definitia »
BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik. Vezi definitia »
PIROELÉCTRIC, -Ă, piroelectrici, -ce, adj. Referitor la piroelectricitate, de piroelectricitate. [Pr.: -ro-e-] – Din fr. pyro-électrique. Vezi definitia »
METACRÍTIC, -Ă adj. care urmează perioadei critice a unei boli. (< fr. métacritique) Vezi definitia »
OXIDIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la oxidimetrie. [< fr. oxydimétrique]. Vezi definitia »