Definita cuvantului crîsnic
crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice1) vezi comentariul). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîsnic
cójnic, -ă, adj. și s.f. (înv.) 1. (adj.) scris pe pergament. 2. (s.f.) pergament. Vezi definitia »
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice Vezi definitia »
CHINÉZIC, -Ă adj. chinestezic. (< fr. kinésique) Vezi definitia »
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics. Vezi definitia »
CHILOMÉTRIC, -Ă, adj. v. kilometric. [DEX'98] Vezi definitia »