ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik. Vezi definitia »

ELECTROMECÁNIC¹ s. m. mecanic cu pregătire de electrician. (după fr. électromécanicien) Vezi definitia »

podporúșnic, podporúșnici, s.m. (înv.) sublocotenent. Vezi definitia »

PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik) Vezi definitia »

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig]. Vezi definitia »