Definita cuvantului crîsnic
crîsnic (crîsnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice1) vezi comentariul). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîsnic
ACETILÉNIC, -Ă adj. (Despre compuși chimici) Derivat din acetilenă. [< fr. acétylénique]. Vezi definitia »
duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »
variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice Vezi definitia »
MORFOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la morfogeneză. ♦ Creator de forme. [Cf. germ. morphogenetisch]. Vezi definitia »
MERCÚRIC, -Ă adj. (despre compușii mercurului) care conține mercur bivalent. (< fr. mercurique) Vezi definitia »