beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu. Vezi definitia »

ceplegeá s.f. (reg., înv.) specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spic; alac. Vezi definitia »

IPINGEÁ, ipingele, s. f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecționa haina descrisă mai sus. [Var.: (reg.) epingeá s. f.] – Din tc. yapincak. Vezi definitia »

CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella. Vezi definitia »

GRIMEÁ, grimele, s. f. (Reg.) Basma cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din tc. derme. Vezi definitia »