abțíneá (-n, -út), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f. Vezi definitia »

Integrarea familiei romane, intr-un sistem de rudenie. Vezi definitia »

năsólea s.f. sg. (reg.) femeie cu nasul mare. Vezi definitia »

trînzeá (-éle), s. f. – Zăbală, frînă, pentru cal. Rus. trenzelĭ, din germ. Trenze (Scriban). Vezi definitia »

ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare. Vezi definitia »