DÚPRE prep. v. după. Vezi definitia »

mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii). Vezi definitia »

PIURÉ s. n. mâncare din legume (cartofi etc.) sau din fructe fierte și zdrobite, formând o pastă. (< fr. purée) Vezi definitia »

ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s. f. Acțiunea de a zădărî și rezultatul ei. [Var.: zădăríre s. f.] – V. zădărî. Vezi definitia »

IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita. – V. impozita. Vezi definitia »