VEHÍCUL s.n. 1. Mijloc de transport (căruță, vagon de tren, automobil, bicicletă etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor. 3. Sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. [Cf. fr. véhicule, lat. vehiculum]. Vezi definitia »

a da dosul expr. v. a da dos la față. Vezi definitia »

dictionarul explicativ roman in care se gasesc explicatiile tuturor cuvintelor Vezi definitia »

OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. Vezi definitia »

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în loc. adv.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție, în amănunt. – Amănunt + suf. -el. Vezi definitia »