Definita cuvantului cronic
crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cronic
TEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik) Vezi definitia »
ALIFÁTIC, -Ă adj. (despre combinații organice saturate) format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber. (< fr. aliphatique) Vezi definitia »
ELECTROCÁSNIC, -Ă, electrocasnici, -ce, adj. (Despre aparate) Care este folosit în gospodărie și este acționat electric; electromenajer. – Electro- + casnic. Vezi definitia »
MÓDIC, -Ă adj. (Despre valori bănești) Neînsemnat, mic. [< fr. modique, cf. lat. modicus]. Vezi definitia »
ANTIFILOZÓFIC, -Ă, antifilozofici, -ce, adj. Împotriva filozofiei; care este nepotrivit cu filozofia. – Din fr. antiphilosophique. Vezi definitia »