Definita cuvantului turnură
TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu turnură
EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »
bani grubă expr. (intl.) bani mulți Vezi definitia »
PURICÍCĂ s. f. (Bot.; reg.) Puricariță (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ică. Vezi definitia »
RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
diseară/deseară adv. Vezi definitia »