tărâcioáră s.f. (reg.) diminutiv al lui tărâță. Vezi definitia »

pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. Vezi definitia »

SENÉSTRĂ I. adj. (despre cochilia moluștelor gasteropode) răsucită de la dreapta spre stânga. II. s. f. (herald.) partea stângă a unui blazon, a unui scut. (< fr. senestre, lat. sinistra) Vezi definitia »

FLÉȘĂ s. f. 1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. (< fr. fléche) Vezi definitia »

CONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei. [Cf. fr. conjonctivite]. Vezi definitia »