NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit]. Vezi definitia »

ACROGÉN, -Ă adj. (despre plante) care prezintă organe de reproducere la vârf. (< fr. acrogène) Vezi definitia »

ANTIOXIGÉN s. n. antioxidant. (< fr. antioxygène) Vezi definitia »

TRINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène]. Vezi definitia »

GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent]. Vezi definitia »