boz (-zi), s. m. – Călin, Sambucus ebulus, Ebulum humile. – Var. bozie, boziu, boj. Mr. iboz, megl. boz. Sl., cf. bg. băzie, rus. boz; dar nu apare etimonul slav (cf. Meyer, Neugr. St., II, 19). V. și ngr. βούζιον, alb. vuzë, mag. bodza. Vezi definitia »

cotóz (-zuri), s. n. – 1. Terci. – 2. Mîncare proastă. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord și Mold., și pe care DAR o pune în legătură cu mag. kotu „mîl”. – Der. cotozi (var. cotuzui), vb. (a găti prost); cotozeală, s. f. (mîncare proastă). Vezi definitia »

goz (-oáze), s. n. – 1. Rest, reziduu. – 2. (Înv.) Ticăloșie, fărădelege. – Var. goază, gozură. Mag. gaz (DAR). – Der. gozărău, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoană care face trafic cu reziduurile din minele de aur). Vezi definitia »

moloz, molozuri s. n. 1. (deț.) rest neutilizat al unui obiect, cedat de deținător. 2. (deț.) arpacaș. 3. (la sg.) bani. Vezi definitia »

ROGÓZ, rogozuri, s. n. Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice (Carex); plantă din acest gen. [Var.: (reg.) răgóz s. n.] – Din sl. rogozŭ. Vezi definitia »