vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria. – Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari). Vezi definitia »

MISIONÁR, -Ă s. m. f. propagator al religiei creștine sau al doctrinelor unor secte creștine în țările cu altă religie. ◊ cel care caută să câștige adepți pentru o cauză. (< it. missionario, fr. missionnaire) Vezi definitia »

ACȚIONÁR s.m. și f. Posesor de acțiuni ale unei întreprinderi industriale financiare sau comerciale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. actionnaire]. Vezi definitia »

AURICULÁR s.m. Degetul mic de la mână. [Pron. a-u-. / < fr. auriculaire]. Vezi definitia »

NAVICULÁR, -Ă adj. În formă de nacelă, de barcă. [Cf. fr. naviculaire]. Vezi definitia »