pripón (pripoáne), s. n. – 1. Odgon, funie cu care se leagă un animal la un țăruș. – 2. Stîlp, țăruș care servește la legat. – 3. Cîrmac, undiță, paragat. Sl. prĕponŭ „obstacol” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl. pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich, Lexicon, 677), bg., sb., cr. pripon. – Der. priponi, vb. (a lega un animal la un țăruș, mai ales un cal sau o capră; Arg., a încătușa); priponeală, s. f. (acțiunea de a lega). Vezi definitia »

scandión s.n. (înv.) act doveditor eliberat cu ocazia încărcării mărfurilor într-o navă. Vezi definitia »

CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap. (< fr. caparașon) Vezi definitia »

TANGÓN s. n. (mar.) 1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, la ancorarea bărcilor și pe care marinarii pot coborî în bărci. 2. bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată să întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă. (< fr., sp. tangon) Vezi definitia »

BÓLSON s.n. Regiune joasă a unui deșert montan, acoperită de roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos. [< fr., sp. bolson < cuv. mexican]. Vezi definitia »