CAPUGÍU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici). Vezi definitia »

TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium. Vezi definitia »

BÁIU interj. (Reg.) Nici să nu te gândești (la așa ceva)! nici vorbă! – Probabil din ba + io (= eu). Vezi definitia »

primezíu, -íe, adj. (înv.; despre ziduri, pereți) despărțitor. Vezi definitia »

EPISCÉNIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron. -niu. / < fr. épiscénium, lat. episcenium]. Vezi definitia »