Definita cuvantului cujbă
cújbă (cújbe), s. f. – 1. Nuia flexibilă ce servește la legat. – 2. Partea împletită a biciului. – 3. Lanț cu cîrlig pentru ceaun. – 4. Traversă de piept, la războiul de țesut. – Var. gujbă. Sb. gužba „legătură a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legătură”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea că este cuvînt dacic. Cf. gînj. – Der. (în)cujba, vb. (a înfoi, a curba; a supune; a înmuia, a face să cedeze); încujbătură, s. f. (încovoiere); cujbar, s. n. (cotitură, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cujbă
TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse) Vezi definitia »
FOIÁLĂ, foieli, s. f. Faptul de a (se) foi2; mișcare de colo până colo; forfotă, foire; forfoteală. [Pr.: fo-ia-lă] – Foi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
PROTOPLÁSMĂ s. f. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii. (< fr. protoplasme) Vezi definitia »
DICOTILEDONÁTĂ, dicotiledonate, s.f. – V. dicotiledonat (2) [DEX'98] Vezi definitia »
CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală. Vezi definitia »