Definita cuvantului cumineca
cuminecá (-c, -át), vb. – 1. A împărtași, a griji. – 2. (Înv.) A comunica. – Mr. cumnic, cumnicare, cumînic, megl. cuminic. Lat. communĭcāre prin intermediul unei var. vulg. *commĭnĭcare (Densusianu, Hlr., 188; Pușcariu 441; Candrea-Dens., 435; REW 2090; DAR; Rosetti, I, 61); cf. alb. kungoń (Philippide, II, 637), it. communicare, lomb. skuminiar, genov. kominiga, prov. comengar, fr. communier, sp. comulgar, port. comungar, sl. comŭkati (Cihac, I, 67 și II, 290, crede că rom. provine din sl., ceea ce nu pare posibil, cf. Vasmer 608). Este dublet al neol. comunica, vb. – Der. cuminecătură, s. f. (împărtășanie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cumineca
BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [Pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer]. Vezi definitia »
REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer]. Vezi definitia »
CARIÓCA2 s. f. creion special pentru desen, cu o anumită pastă colorată. (n. com.) Vezi definitia »
paidúșca s.f. (reg.) joc țărănesc dobrogean; învârtita. Vezi definitia »
PANIFICÁ vb. I. tr. A supune făina procesului de panificație. [P.i. panífic. / cf. it. panificare, fr. panifier]. Vezi definitia »