Definita cuvantului cuniță
cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cuniță
scrumbíe-albástră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre Vezi definitia »
CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Vezi definitia »
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ s.f. Profesiogramă cuprinzând aptitudinile și trăsăturile psihologice ale unei persoane. [Cf. fr. psycho-professiogramme]. Vezi definitia »
STINGHEREÁLĂ, stinghereli, s. f. 1. Faptul de a stingheri pe cineva; deranj, incomodare, stânjenire. 2. Faptul de a se simți stânjenit, incomodat; stânjeneală. – Stingheri + suf. -eală. Vezi definitia »
LOCUÍNȚĂ, locuințe, s. f. Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínță s. f.] – Locui + suf. -ință. Vezi definitia »